Mă doare

Trag în mine cu gloanțe

Iar eu

Stau în fața gloanțelor

Și le privesc cum îmi străpung pielea

Mă doare , ce-i drept...

Pielea mea perforată de atâtea gloanțe 

Parcă îmi cere să plec

Dar orgoliul mă oprește să stau 

Să-mi privesc singură propria mea moarte

Propriul meu sfârșit

Numai țip, cum făceam demult

Am învățat că țipătul e pentru lași

Las gloanțele sa îmi străpungă pielea

Până când...

Voi cădea fără nicio suflare 

Pe podeaua umedă și rece din hol.

​

Crina