Ora opt dimineața. Doamna dirigintă era așteptată de către noi toți la ora de limba română. Ajunsă în clasă, dânsa a chemat cu ea șase copii care trebuiau să o ajute la redecorarea sălii festive. Printre cei șase eram și eu. Eram nedumerită de acțiunea pe care doamna dirigintă o desfășura. În timp ce noi curățam atenți la fiecare detaliu, doamna dirigintă ne-a povestit despre întâlnirea ce urma să o avem în următoarele două ore de limba română.

             Era vorba despre o scriitoare celebră și totodată de o personalitate a literaturii române, așa cum domnul Cornel Ungureanu o descrie pe Ioana Pârvulescu în partea de început a întâlnirii noastre cu ea.

 

Doamna dirigintă, Jebelean Elena, ne-o descrie pe doamna Ioana, făcându-i astfel o mică bibliografie. Deasemenea aflăm că a publicat diferite manuale școlare la nivel gimnazial și liceal. Urmează apoi ca doamna dirigintă să ne recite o frumoasă poezie scrisă de Ioana Pârvulescu intitulată : „Super(wo)man”, publicată în „prima și ultima carte de poezii”, cum spune chiar și scriitoarea. Ultimul lucru pe care doamna dirigintă ni-l spune, înainte de a da cuvântul doamnei Pârvulescu, face referire la cea de-a doua traducere a scriitoarei pentru cartea „ Micul prinț”. Prima traducere pe care dânsa o face la această carte s-a desfășurat la vârsta de cincisprezece ani, carte tradusă din limba franceză. Aflăm totodată că, Ioana Pârvulescu, a făcut un curs de aviație.

             După ce a preluat cuvântul, doamna Ioana Pârvulescu descrie Liceul Pedagogic „Carmen Sylva” din Timișoara ca fiind „ un loc numai bun pentru a scrie”, inspirandu-te din trecut.

             Scriitoarea ne dezvăluie traducerile făcute recent și anume benzile desenate „ Axterix-viteazul”. Era decisă să ne citească câteva povești ce aveau la sfârșit câte o morală, urmând ca la final să rezulte un întreg sfat.

 

Prima poveste face parte din „ Cercul mincinoșilor”, având la bază următoarea idee : „ Raiul înseamnă să înțelegi ceea ce citești”. A doua poveste avea ca și învățătură RĂBDAREA, pe care tu, ca și dascăl, trebuie să o ai, ea fiind importantă pentru oricare om. Ultima poveste face parte din scrierile lui Ion Luca Caragiale intitulată „ Piramida și musculița”. Morala prezentată în această poveste ține de importanța vieții. Ion Luca Caragiale spunea că : „ Musculița este mult mai importantă, datorită vieții din ea. Degeaba avem o piramidă care ține mii de ani, dacă ea nu are viață”.

 

             Sfatul pe care doamna Ioana Pârvulescu ni-l dă este de a citi, adăugând apoi să nu ne pierdem niciodată curiozitatea. Totodată, ne demonstrează că în proverbele românești dacă am adăuga cuvântul „carte” în locul unui alt cuvânt, formăm același sens și „ mai important”, după cum spune doamna Ioana.

 În finalul întâlnirii, doamna Ioana Pârvulescu ne răspunde cu drag la întrebări, argumentând de fiecare dată răspunsul său.

 

             În concluzie, m-am bucurat că am avut parte de o întâlnire cu un nou scriitor de la care am avut de învățat că viața și cititul au mult preț în acestă lume.

 

~Crina