Dragă Moșule,
Îți scriu de dragul anilor ce au trecut, de dragul copilăriei. Adevărul e că nu ți-am scris de mult, dar cu toate acestea tu nu ai uitat de mine.
Mi-e tare dor de acele nopți ce le petreceam în fața geamului, nopți în care priveam jocul fulgilor de zăpadă, uitându-mă tot mai des la ceas. Știam că era frig afară,si de aceea te așteptam cu un pahar cu lapte cald. Povestea spunea că Moșul intră pe horn să lase cadouri, dar eu stiam ca nu vei putea pentru ca era focul facut in soba,si astfel vei intra cu siguranta,pe usa. Îți lăsam si geamul putin deschis la camera mică. Eram convinsa că dacă încapi pe horn, încapi și pe geam. Priveam ore în șir farmecul nopții de Crăciun. Cu fiecare minut ce trecea, inima îmi bătea din ce în ce mai tare. Mă învârteam prin cameră, mă jucam portocalele si pachetele de biscuiti pe covor, în liniște și iar mă uitam din cand in cand pe geam. Tot timpul mă întrebam al câtelea copil sunt pe lista ta. Nu doream să fiu primul, dar nu doream să fiu nici ultimul. Doream să ajungi cât mai repede, doream să văd ce mă aștepta sub brad.
Aveam un brad ce ajungea până-n tavan, impodobit cu globuri care mai de care colorate, cu artificii ce scoteau scântei, iar dacă eram norocoși, si cu un varf in forma de mos craciun sau om de zapada. Lăsam lumina stinsă în cameră pentru ca aveam un set de instalatie cu luminițe ce le ascundeam pe sub crengile de brad, si-n inima bradului. Îmi plăcea să mă întind sub brad sau lângă el, să stau acolo și să-l privesc. Jocul luminițelor iar farmecul sclipirilor mă purtau într-o altă lume, o lume a ta...Mereu îmi doream să aduci zăpada de afară atunci cand vi și să mi-o lasi sub brad,insa niciodata nu o gaseam,pesemne ca se topea....
Aveam o cutie cu ciocolată ce avea ferestre pentru fiecare zi până la Crăciun. Niciodată n-am mâncat mai mult de-o bucațică sau mai bine zis, mai mult de una pe zi. În fiecare dimineață deschideam o fereastră nouă și-mi începeam ziua cu-o ciocolată mai puțin. Îmi imaginam cam cum arăta atelierul tău și-mi doream ca într-o zi s-ajung să-l văd. Orice sunet din noaptea de 24 mă făcea să cred că ești tu și nu înțelegeam cum se poate de nu te văd. Știu că într-un an m-am convins că purtai o pelerină invizibilă. Cumva reușeai să treci nevăzut, pentru că oricât de mult încercam să te întâmpin, cadourile apăreau sub brad,a doua zi,fără să văd nimic in noaptea precedenta....
Darul perfect anul acesta ar fi acele câteva scrisori ce ți le-am scris cândva, dar sunt convins că sunt rătăcite în grămada ce s-a adunat de atâția ani. Nu te rog să le cauți că mai sunt doar câteva zile, si ai atatia copii de multumit,dar poate la anul dacă nu uiți,... mi-ai face o mare bucurie.

Cu drag,....un copil cuminte ,care te iubeste si crede in tine !!