Girl's Blog
Un weekend prelungit în Cracovia...
Era ora 20:30.
Ajunsă la locul de unde trebuia să plecăm, mi-am dus lucrurile spre autocar. Apoi le-am pus alături de celelalte în cală. Mi-am luat rămas bun de la mama, urmând apoi să urc către locul meu în autocar lângă colega mea, Lelia. Am avut bucuria de a-mi întâlni o veche prietenă ce stătea aproape de noi. În aceea noapte am încercat să dormim pe cât se poate de mult. Desigur, odihna nu a fost îndeajunsă pentru a fi în formă următoarea dimineață, dar o puteam aprofunda doar după ce ajungeam la hotel, lucru ce s-a întâmplat în jurul orei cinci. Când am ajuns ni s-a spus că vom vizita principalele obiective turistice ale Cracoviei, astfel că ne-am putut bucura de intrarea în frumosul oraș istoric pe sub ,,Poarta Florianelor”. Aceasta se continua cu o străduță ce ducea spre piața ,,Adam Mickiewicz”, ce era defapt centrul Cracoviei. Am putut admira catedrala ,,Sfânta Maria” ce se afla chiar la finalul străduței. După vizitarea ei, dar și după rugăciunile noastre către bunul Dumnezeu fiindcă ne-a ajutat să ajungem cu bine, ne-am îndreptat spre Colegiul Maius, unde am putut asculta ceasul ce cânta la fiecare oră fixă. Am putut astfel să-mi dau seama că micuțul oraș istoric seamănă cu orașul Praga. După vizita Colegiului Maius am pornit spre Castelul Wavel, unde am putut avea ocazia să admirăm peisajul minunatul de toamnă. De aici puteai observa panorama orașului, dar și minunatul râu Vistula ce se întindea de-a lungul castelului. Deasemenea, am putut vizita și saloanele castelului Wavel, dar și catedrala Wavel. La întoarcerea noastră către locul din care autocarul trebuia să ne ia, am putut vizita și biserica ,, Sf. Petru și Pavel”. Ajunși la autocar, după vizitarea orașului și achiziționarea unor mici suveniruri, ghidul nostru ne-a spus legenda acestui oraș. În antichitate, orașul era ținut sub stăpânirea balaurului Smoc, care-n prezent este simbolul orașului. Legenda spune că împăratul Cracoviei dorea să scape orașul de sub stăpânirea balaurului. Apelând la diferiți cavaleri plini de curaj pentru a-l înfrânge, acesta nu reușea să doboare balaurul. Oricât de tare se chinuiau cavalerii să-i facă față, el îi ardea înainte ca ei să-și scoată sabia din teacă. Împăratul ajunsese astfel la disperare, promințându-i acelui cavaler, ce reușea să-l învingă pe acest inamic, întreaga moștenire și mâna fetei sale. Zilele treceau, dar nimeni nu-i găsise de hac balaurului. Într-una din zile, un croitor pe nume Crac s-a gândit la o variantă de a scăpa de balaurul Smoc, astfel că a introdus într-un șobolan sulf și l-a aruncat balaurului drept momeală. Smoc a prins momeala și astfel că Crac a scăpat orașul de balaurul Smoc. Denumirea orașului vine de la croitorul Crac, astfel că orașul este denumit Cracovia (orașul lui Crac). Ajunși la hotel, ne-am cazat în camerele noastre, urmând apoi să ne odihnim pentru ziua de mâine ce se anunța foarte posomorâtă din toate punctele de vedere.
Ziua a doua: După servirea micului dejun, ne-am urcat în autocar pentru a porni spre ,,Lagărele de concentrare Auschwitz-Birkenau. Locul în care s-a aflat iadul pe pământ pentru unii oameni, este acum un muzeu ce oferă vizitatorilor posibilitatea de a-și face o idee despre ce s-a întâmplat acolo. Vremea a fost la fel ca acel loc: tristă și ploioasă. Dar asta nu ne-a împiedicat să descoperim câteva ,,pagini” de istorie. Am putut vedea crematoriul în care au ars de vii mii de oameni: femei, bărbați și copii de etnie romă și evrei. Apoi am început să vizităm blocurile deschise și care adăposteau diferite informații însoțite de imagini, lucrurile lor (perii, oale, păr, proteze, ochelari), dar și încăperile în care ei stăteau. Totul era atât de sinistru și atât de tragic. După vizitarea primului lagăr, ne-am îndreptat spre cel de-al doilea - Birkenau. Aici, oamenii deportați erau primiți și cazați în camerele aflate aici. În prezent, noi am putut observa doar platforma căii ferate, căbănuțele în care erau primiți, dar și câteva ruine, naziștii distrugând totul pentru a nu exista dovezi incriminatorii împotriva lor. Fiind vizitator trebuia să nu râzi sau să fi vesel, polonejii ținând la solemnitatea față de acest loc.
Totodată era de preferat să fi îmbrăcat în negru sau culori închise. În capătul lagărului se afla următorul mesaj : ,, Strigăt de deznădejde și avertisment pentru omenire să fie acest loc în care hitleriștii au ucis aproape un milion și jumătate de bărbați, femei și copii, în principal evrei din diferite țări europene. ” ce era tradus în mai multe limbi străine cu scopul de a evita repetarea acestui evenimentt istoric. Apoi am putut vizita căbănuțele de lemn în care erau primiți îndată ce ajungeau aici. În prima am putut observa baia lor, unde aveau voie să intre doar o dată pe zi. Tot din acest aspect al traiului lor de viață, ei nu aveau voie să mănânce decât o dată-n zi, hrana fiind chiar și așa foarte puțină. Deși nu primeau mai nimic de mâncare, ei primeau o farfurie plină cu cianură ce folosea la omorârea lor lentă în trei luni. A doua căbănuță vizitată era locul unde-i incinera. Eu, personal, nu am putut sta mai mult de două minute înăuntru, deoarece simțeam mirosul profund și prezent al morții. La finalul vizitei am plecat spre hotel, unde am constatat că această zi a fost una tristă și de neuitat. Auschwitz e locul în care vrei să mergi o dată, iar a doua oară să nu te mai întorci. Ajungând în cameră, eu și Lelia ne-am pregătit bagajul, pentru că următoarea zi trebuia să ne luăm rămas bun de la acest drăguț oraș - Cracovia.
Ziua plecării : După servirea micului dejun, ne-am îmbarcat pentru a putea pleca. Înainte să părăsim Cracovia, am vizitat cartierul evreiesc, unde am putut o vedea o Cracovie săracă. Deosebitele sinagogi făceau ca acest loc să aibe viață. După vizitarea și ultimului obiectiv turistic, ne-am putut face ultimele cumpărături din Galeria Krakowska, cel mai mare mall din Cracovia. După două ore de cumpărături, ne-am urcat în autocar și am pornit spre țara noastră plini cu amintiri și multe poze. În finalul acestui jurnal, doresc să le recomand și celorlalți vizitarea acestui mic orășel bogat în istorie.
~Crina
Poze găsiți în TRAVELLING.